Despre potenţial

Sunt două aspecte asupra cărora aş vrea să insist.

Primul dintre ele are legătură cu potenţialul partidelor politice din România, de a se ridica deasupra intereselor de grup şi a se apleca asupra intereselor cetăţenilor.

Al doilea aspect ţine de potenţialul politicienilor de a se prezenta în faţa electoratului ca fiind nu ,,cinstiţi şi săraci”, ci în calitate de oameni competenţi care urmăresc aplicarea unui program de dezvoltare, în folosul comunităţii care i-a votat.

Întorcându-mă la primul punct, consider că România este reprezentată foarte bine de numărul, echilibrul şi orientarea partidelor politice. Cel puţin teoretic! Faptul că PSD, PNL şi PD-L sunt partide mari, care s-au poziţionat de-a lungul timpului de o parte sau de alta a eşicherului politic nu oferă nicio scuză pentru lipsa lor de pragmatism ideologic.

Niciun partid politic nu este ceea ce pare. E adevărat că de-a lungul celor 20 de ani de democraţie, partidele politice din România au fost nevoite să facă concesii ideologice pentru anumite deziderate politice. PSD nu este partidul stângii, cum nici PNL nu este partidul dreptei. PD-L nu este nici de centru-dreapta şi nu este nici de centru-stânga. Niciun partid nu este ceea ce se doreşte a fi, întrucât interesul de grup forţează concesii de natură ideologică.

Şi totuşi, un nou partid, al independenţilor va răsări cât de curând pe scena politică, deja şubrezită, în numai 20 de ani. Şi atunci trebuie să ne întrebăm dacă acest nou partid s-a născut din dorinţa de a servi interesul cetăţenilor, sau a apărut din interesul celor care au părăsit PSD şi PNL de a ocupa funcţii, posturi pentru ei şi apropiaţi. Va avea potenţial acest partid? Cum se va prezenta acest partid în faţa electoratului la viitoarele alegeri? Care vor fi elementele lor identitare? Altfel spus… cu ce se diferenţiază aceşti politicieni de restul?  Răspunsul este simplu. Toţi au aceeaşi mamă şi acelaşi tată. Unii au plecat mai repede de acasă, alţii mai târziu, dar au o relaţie de sânge.

Şi totuşi, sunt şi politicieni model. Cristian Diaconescu este unul dintre ei. A moştenit din defectele fostului său şef de partid. Niciodată, când a avut ceva de spus, a preferat să se ascundă în spatele degetului. Nici măcar în spatele degetului mijlociu, ci în spatele degetului mic. La fel ca Geoană, Diaconescu nu a avut tăria de a spune lucrurilor pe bune, sa de a pune punctul pe ,,i”. Fostul ministru de externe a plecat din PSD fără să spună cine l-a urmărit timp de 10 zile, fără să spună nimic. Nici el, nici Geoană nu au avut şi nici nu cred că vor avea tăria de a face dezvăluiri, de a spune clar şi răspicat ceva interesant. Gargara politică o stăpânesc ambii. Diaconescu s-a declarat “aproape convins” că filajul care s-ar fi exercitat asupra lui “are legătură cu PSD”. Nu a spus, în fapt, nimic. Şi eu pot să cred că încălzirea globală are legătură cu extratereştrii. Dar nu numesc niciun extraterestru.

,,A fi politician înseamnă să vorbeşti mult şi să nu spui nimic.”  Asta mi-a spus-o un profesor. Şi era de matematică. Geoană, după ce a fost debarcat de la şefia PSD a mai prins glas, chiar dacă doar pe blog.

Referitor la Diaconescu, până la plecarea din PSD era un politician de perspectivă, un lider în formare. Avantajul său, spre deosebire de Geoană sau de alţi politicieni, este similar cu avantajul lui Antonescu. Sunt politicieni cărora nu le poţi reproşa nimic. Sunt suficient de curaţi pentru a se apăra de noroiul altor politicieni şi sunt suficien de inteligenţi încât să îşi învingă adversarii.

Dar cred că Diaconescu a ratat un moment foarte important pentru viitorul său politic. Să îmi explice cineva cum se va mai putea poziţiona Cristian Diaconescu când este înconjurat de Gabriel Oprea, Serban Mihăilescu, Liviu Câmpanu şi alte asemenea figuri. Dacă până acum era greu să îi găseşti păcat fostului ministru de externe, de acum poţi să îl încarci cu păcatele altora şi să îi pui şi eticheta ,,tradator”.

Dar timpul în politică are o altfel de curgere decât timpul pentru contribuabili. Urmăresc cu interes evoluţiile politice ale lui Cristian Diaconescu…