…unde se termină disperarea şi începe adevărul
Ştie cineva cum se ajunge în locul ăsta? Care e graniţa şi cât de subţire este ea? Eu nu ştiu unde e punctul ăsta pe harta individuală a unor indivizi, dar mi-ar plăcea să ştiu să o interpretez…pe a lor, întrucât pe a mea mi-ar fi teamă.
Mă refer la cazul senatorului Voicu. Mi-a atras atenţia o afirmaţie din cursul zilei de astăzi, la recursul făcut de acesta la ÎCCJ, referitoare la suma de bani plătită de de statul român pentru eliberarea jurnaliştilor români din Irak. Senatorul Cătălin Voicu a îndeplinit până la arestarea sa funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Asta presupune că funcţia deţinută i-a asigurat lui Cătălin Voicu accesul legal la o serie de documente secrete, ale căror informaţii (filtrate deja de către serviciile secrete) erau de natură să contribuie la conturarea unui tablou general de situaţii. Răpirea şi eliberarea jurnaliştilor au dus la înfiinţarea unei comisii speciale de audieri, la Senatul României, după cum spune chiar Voicu, citat de Realitatea.net.
Ca să fie clar pentru toată lumea, audierile astea, în realitate…chiar s-au petrecut. Ca să nu mai aducem acum în discuţie toate suspiciunile care au apărut în legătură cu această aşa-zisă răpire. Deci, pe undeva, trebuie să existe ceva adevăr în declaraţiile lui Cătălin Voicu. Deci care este suma care a ajuns la ,,rapitori” si unde este restul de bani? Traian Basescu sigur stie…
În al doilea rand, Voicu i-a acuzat pe procurorii anticorupţie că “dau telefoane la Preşedinţie”, spunând că “un singur om mă vrea arestat, un singur om nu m-a vrut la Interne”. Ceea ce nu mă miră. Sunt absolute sigur de faptul că preşedintele are ,,prieteni” în fiecare instituţie a statului, fie ea foarte sau deloc importantă. De aceea sunt conştient că lupta lui Băsescu cu Voicu este una mult mai profundă şi depăşeşte chiar ideea arestării lui Vanghelie, Hrebenciuc sau a lui Mitrea. Deci palierul de acţiune este unul mai larg decât ceea ce s-a văzut până acum. Am crezut că această acţiune a arestărilor faimoşilor Căşuneanu, Locic şi Costiniu a reprezentat o mascaradă de prost gust, pentru a dilua realitatea cotidiană a românilor. Şi îmi doresc să cred că nu m-am înselat, pentru că în timp ce scriu acest text, cei trei magnifici îşi fac bagajele şi pleacă din arest. Sunt convins că Băsescu îşi netezeşte calea pentru un proiect mare, mai mare decât oricare pâna acum…şi anume Noua Constituţie. E mai simplu când ai parteneri şi nu doar duşmani şi critici.
Cea mai interesantă afirmaţie a lui Voicu a fost de fapt o acuzaţie. Senatorul a acuzat că alegerile au fost furate, spunând că îşi asumă întrutotul afirmaţia. De abia acum lucrurile devin interesante. Voicu a spus prin aceasta ca nu va ceda fără luptă, chiar dacă asta presupune dezvăluiri incendiare. În calitatea sa de vicepreşedinte al Comisiei pentru Apărare (…), Voicu ar fi putut bănui sau ar fi urmat să dezvăluie adevărul despre fraudarea alegerilor. Vă amintesc că în timpul în care la PSD se strângeau dovezi cu fraudarea alegerilor, Voicu a fost arestat, fiind prima piesă din noul mandat conciliator al lui Traian Băsescu.
Cat despre Catalin Voicu…as vrea sa stiu unde se termina disperarea si incepe adevarul!
Sever Voinescu Cotoi: Daca Legea lustratiei venea la vremea ei, Romania ar fi scapat de Nastase
“Daca legea venea la vremea ei, Romania ar fi fost scapata de dl. Nastase si dl. Nastase ar fi fost scutit de o gramada de necazuri pe care functiile in care Romania nelustrata l-a plasat i le-au adus. Ar fi fost mai bine pentru toata lumea”, scrie Sever Voinescu, pe blogul sau, adaugand ca Nastase este “incapabil sa priceapa miza morala a acestui demers”.
Omul asta oare ne crede prosti pe toti? Eu sunt de acord ca legea asta ar fi trebuit adoptata in ’90-’91. Dar nu e vorba nici de interesul lui Nastase sau a altuia. E vorba de interesul intregii clase politice care a refuzat pentru ca reprezentantii sai proveneau din nomenclatura comunista.
Sa ii amintim dl. Sever Voinescu ca ,,prea-iubitul” conducator a declarat in campania din 2004, in dezbaterea televizata de dinaintea turului al II-lea a alegerilor prezidentiale ca ,,romanii au de ales intre doi fosti comunisti”.
Drept urmare, domnule Voinescu…daca legea asta era adoptata atunci cand trebuia, scapam si de Basescu si implicit de dumneavoastra. Pentru ca ati ajuns aici prin prisma ,,limbajului catifelat” pe care l-ati avut si inca il aveti la adresa dl. Traian Basescu.
Vi se pare cunoscut dl. Voinescu?
The future of politics
Recunoasteti lumea in care traim?!
Este vorba despre un exercitiu de imaginatie. Tot ceea ce se intampla in jurul nostru reprezinta eventuale fragmente dintr-un puzzle viitor inca neconturat.
Un Iuda, doi Iuda
Un exerciţiu de putere în PNL a fost aplicat de Crin Antonescu cu ocazia Congresului partidului. A spus ce vrea să facă şi ce cale de urmat propune partidului. Şi-a ales echipa şi a făcut jocul după regulile sale, dovedind că este singurul său stăpân şi că nu este subordonat niciunui interes individual. Spre deosebire de Mircea Geoană, Crin Antonescu a dovedit că puterea politică poate fi deţinută de un singur om şi nu de o clacă politică. Geoană s-a pierdut atunci când interesele de grup au depăşit interesul personal şi atunci când valul schimbării în PSD căpăta dimensiuni ciclonice. Antonescu a stat drept în faţa furtunii şi a reuşit să o stăpânească.
Nemulţumirile din PNL au ieşit treptat la iveală. Forţa îţi aduce în acelaşi timp prieteni, dar şi duşmani. Gabriel Berca şi Mihai Banu sunt cei mai noi dezertori din PNL. Ce l-a nemulţumit oare pe dl. Berca, care în ultimul an a fost o imagine plăcută ochiului, cel puţin la TV? Mai ales că, aşa cum a firmat Romeo Stavarache, ,,politic, domnul Berca a primit totul de la PNL în aceşti ani: a fost prefect al judeţului, a fost secretar general al Guvernului, iar în urmă cu doi ani, eu personal am insistat să prindă un loc eligibil de senator”. Preşedinţia unei organizaţii judeţene mari din Moldova este o miză. Dar este ea atât de mare încât să trădezi partidul care te-a adus în prim-planul scenei politice? Despre Mihai Banu înţeleg că este ,,o pipiţă” din parcarea de tiruri a politicii, în traseul său bifând pe rand PD-L, PNL şi acum întorcându-se la primul stăpân.
Personal, îmi amintesc câteva din momentele campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, din toamna anului trecut. Gabriel Berca a fost unul dintre cei care a criticat apropierea dintre PNL şi PSD, privind problema mai mult la nivel local, din perspectiva relaţiei pe care ar fi trebuit să o aibă cu Viorel Hrebenciuc. Dar, cum acest moment a trecut, mă întreb care sunt acele lucruri din PNL care ,,nu mai sunt de mult cum ar trebui să fie”?
Am gasit un raspuns pe www.pesurse.ro Senatorul Gabriel Berca primeşte şefia filialei judeţene a PDL Bacău şi de asemenea scapă de un proces cu premierul Emil Boc (acesta l-a dat în judecată în cazul Sterling).
The truth about Romania
Asta pentru că România înseamnă şi altceva decât politică!


